Tocana din resturi

Iata un editorial extrem de important, mai ceva decat cele ce se ocupa de politichie, criza, elite ori vartejul prezentului. Fiindca el vorbeste scurt si cuprinzator despre foalele natiei – cel putin a partii inrait-citadine a acesteia.

Ca s-o luam abrupt, poftim o recomandare pertinenta : aruncati degraba orice fluturasi, pliante ori fituici ale producatorilor de fast-food livrabil in usa casei ; de asemenea, stergeti adresele lor electronice din memoria culcalatorului. O sa fiti mai sanatosi, mai voiosi si cu buzunarele mai pline.

Experienta recenta mi-a aratat ca o pizza – proasta -, o portie de zise tagliatelle cu ceva urme de ciuperci si doua bucati stravezii de pui decedat inainte de vreme valoreaza in Bucurestiul de azi exact 45 de lei noi (incluzand si bacsisul aducatorului). Mare nefericire o astfel de masa !

Intr-o superba carte numita Lavanda si usturoi, autorul, un domn roman trait mult timp pe la Paris, ne arata cum se poate gati o excelenta „tocana din resturi”, compusa cam din orice fel de ramasite nealterate din frigider : vreun rest de branza, un ou – doua, mancare ramasa din ajun, un cartof fiert. Autorul era asa de incantat de creatiile sale, incat isi invita periodic prietenii la cate o masa cu tocana din resturi, fiind intotdeauna laudat pentru gustul mereu nou al mancarii. Repet, pataniile se desfasurau la Paris, intr-un cerc de gurmanzi.

As mai scrie ca o astfel de tocana – gatita responsabil – depaseste probabil in calitate mancarea din multe restaurante bucurestene ; nu scriu asta totusi, pentru ca : primo – m-am certat deja cu fast-foodurile si nu vreau sa mi se-nmulteasca dusmanii si secundo – cunosc putini oameni care merg la restaurant pentru altceva decat socializarea.

Recitind ce-am scris mai sus, imi dau seama totusi ca sunt putine sanse sa vada lumina tiparului : in timp ce ziarele si site-urile gem de cronici de restaurante, eu bat campii aici cu tocana din resturi. Traiasca pizza !

Comentariile sunt inchise.