Toamna se numara spagile!

De pe 20 septembrie incepe. Intai vine asaaa, usurel, ca o soapta: “incep cazarile..”. Putin prin ziare, putin mai mult pe la televizor, pe la radio, pe vreun blog, ceva, doar daca blogger-ul are oaresice legaturi cu studentia (merg si aducerile aminte).

Mai trec vreo doua zile si soapta se transforma intr-un strigat sanatos. “Stimati telespectatori, incep cazarile in camine. Bla bla bla”. De parca nu ai sti. Ti se aduce aminte ca locurile in camine sunt mult mai putine decat cererile studentilor si ca multi dintre acestia vor ramane cu buza umflata. Din nou. Asta normal, daca nu ai bani de chirie. Si multi nu au 500 de euro/ apartament/2 camere.

Mai trec doua zile. Soapta devenita strigat transforma tara intr-un mic cazan in clocot. Se iau interviuri, se fac cercetari, se cauta vinovatii (din nou), acesti nu sunt de gasit (din nou), se merge pe teren, se iau la puricat camine, site-uri cu anunturi vand/cumpar loc in camin. Se organizeaza flagrante. Politia stie tot… Se respira putin…

Cu mai mult avant (dupa scurta pauza) se merge la decan, la minister, se cauta chestia aia pe care nu o are nimeni, numita SOLUTIE. Se iau alte interviuri, vin analisti, se mai prezinta inca o data situatia groaznica in care se zbat cei care reprezinta viitorul proletariat al mandrei noastre tari. Se vorbeste mult si prost.

Dupa cele trei zile de clocot, apele se linistesc. Studentii s-au cazat deja, care pe unde a apucat, cei care nu au apucat, ei bine, ei deja nu mai conteaza. Urletul devine iar soapta, cu promisiunea ferma ca la anul va fi exact la fel.

De ce va fi la fel? Raspunsul l-a dat, constient sau nu, unul dintre cei intervievati in goana dupa aflarea SOLUTIEI: „Incercati la administrator (n.a. caminului)”.

Comentariile sunt inchise.