Somebody has to say it

De cate ori nu ati intalnit oameni care sa spuna “Ce i-as zice eu cateva…” sau “Daca as putea sa zic ce-mi trece prin cap…” ? Eu ii vad zilnic la liceu si mi-e scarba. Scarba mi-e si de mine, ca si eu fug cateodata de gandurile mele, nu le permit sa prinda glas si sa iasa din gura. Si e trista treaba asta, pentru ca de cele mai multe ori traiesti cu indoiala “Oare ce s-ar fi intamplat daca as fi spus asta?”.

Din perspectiva politica, desi nu ma pricep, pot sa spun ca este invers. Prea multe lucruri se spun si prea putine se gandesc.

Din perspectiva sociala, as vrea sa detaliez, pentru ca ma fascineaza modul de gandire al omului din ziua de azi. Exista mai multe motive pentru care nu ne exprimam sentimentele si gandurile: fie suntem coruptibili si ne vindem prea usor tacerea in schimbul unor favoruri, fie nu consideram ca ideile noastre sunt bune, fie nu vrem sa-i ranim pe cei din jur folosind cuvintele, fie nu suntem indeajuns de puternici pentru a fi consecventi in ceea ce gandim si ceea ce facem.

Tu, cel care citesti acum aceste randuri, aminteste-ti ce ai vrut astazi sa spui si nu ai spus. Hai, cu curaj. Fa un efort si aminteste-ti. Daca nu exista nimic ce trebuia facut si nu ai facut, felicitari! Daca insa ai gasit ceva, cat de mic, o idee, un gand, un cuvant… Spune-l cand vei avea ocazia. Daca nu-l spui tu, il va spune altcineva, iar tu vei ramane fraierul care a crezut ca daca da libertate sufletului si mintii lui o sa piarda. Insa tacand, ai pierdut din start totul.

Poate fi parerea ta despre o haina (nimic important daca ai omis sa o spui), dar pot fi chiar cuvintele de despartire pe care nu le-ai rostit, in speranta ca vei mai avea ocazia. Ei bine, nu mai exista. Fa-o acum. Daca deja nu se mai poate, invata ceva din asta si nu face economie de cuvinte!

Ne trec prin cap mii de ganduri intr-o secunda. Jumatate din ele se duc, pentru ca nu suntem constienti de ele. Cealalta jumatate ramane in sfera constientului, vrem sa ne facem cunoscute gandurile, dar ajungem sa le selectam. Ramane o idee. Una singura. Ce facem cu ea? O pastram pentru noi, gandind ca nu e suficient de buna.

Lasi pe altcineva s-o spuna in locul tau? Pacat, era geniala…

Comentariile sunt inchise.