Pentru cei ce urăsc Avatar

Unii s-au scremut să scrie asta despre filmul Avatar şi să ne dovedească faptul că băieţii care au trăit între patru pereţi ai blocului, cu imaginaţia situată între Warcraft şi furtunul maşinii de spălat nu sunt în stare să înţeleagă (nu mai zicem să-şi imagineze) o lume fantastică, de basm. Ei sunt genul de oameni care poartă la cingătoare sticluţa cu mizerie, din care gustă din când în când, pentru a-şi satisface nişte nevoi aproximativ umane.

Ce sa faci. Aşa e când frustrarea devine modul principal de exprimare a inepţiilor. Nu mai credem în basme. Nu mai vedem nimic fantastic în lume. Nu ne mai putem imagina nimic. Pentru că, zic unii, e de “rahat” să-ţi laşi imaginaţia să creeze şi gândurile să zboare în fantastic.

În 6 puncte, tipul de la Academia Caţavencu ne demonstrează că Avatar e de doi bani, că scenariul e prost, că lumea fantastică a fost gândită de un inginer oligofren, care a fumat în exces, că e plin de erori “logice” etc.

Ceea ce mă întărâtă e că s-a găsit fix un român să critice atât de dur, în mod public, un film important pentru tehnica revoluţionară cu care a fost făcut, nu neapărat pentru subiect şi scenariu. Noi, pentru care cinematografia de succes înseamnă anii `70, când “Mihai Viteazul” făcea “succesuri”. Negreşit că si acum face, dar în afară de filmul ăsta, noi n-am ieşit decât cu siropuri numai bune pentru tusea de festival de la Palm d`or, care nu tre să impresioneze marele public, de unde ies banii, ci regizorii care văd dincolo de peliculă (şi care-şi ţin actriţele aproape, deh, şi gura lor vrea să mănâncă), văduvele franţuze în blănuri scumpe şi actorii cu no-name-uri de răsunet.

Dacă nu ne mai plac basmele şi poveştile fantastice, să le citim copiilor înainte de culcare din cartea Mihaelei Rădulescu, capitolul “Cum să fii femeie, dacă nu-l iubeşti pe Dani” şi-a Andreei Marin – “Tehnici de succes pentru femeile care nu au succes, dar care şi-ar dori succesul”, iar cand nu sunt foarte obosiţi, câteva articole din Constituţia României. Ce rost are să le citim despre Alba ca Zăpada, o fată uşuratică, bănuită de prostituţie legală, care trăia sub acelaşi acoperiş cu 7 bărbaţi mineri?  Sau despre Scufiţa roşie, cu accente horror, cu vârcolaci care mănâncă oameni şi cu vânători-chirurgi care eliberează oamenii din burta vârcolacilor?

Dacă n-aţi văzut până acum cum s-a făcut Avatar şi ce înseamnă tehnica CGI, vă invit să urmăriţi filmuleţul. E de nota 10.

Comentariile sunt inchise.