Miercuri spre joi…

Chiar daca e mijlocul saptamanii, am inceput sa tropai de nerabdare sa ajung la Breaza, sa stau, la un loc cu ai mei, cu sotul si copilu’ si animalele din dotarea familiei:cei 3 purcei de guineea personali, la purtator (adica ii plimbam cu noi dus-intors) si anume Golan, Pufica si Mimi, cele 2 pisici ale vecinei,  dar adoptate de noi (sau noi de ele mai degraba!) numitele Chitzy si Cleo, catelusa maidaneza pe care o hranim in fiecare weekend- sau cand ajungem pe la Breaza-  pentru toata saptamana, Gicuta, cu cei 3 pui ai sai). O adevarata Arca a lui Noe, dar care are farmecul sau de nepovestit. Cand Gicuta e in curte, pisicile stau in copaci, pe crengile de foarte de sus, si rareori se aventureaza mai jos de 2 m de sol…purceii salta fericiti prin iarba (vara, cand este iarba, ca acum…nu prea) iar Gicuta ii urmareste foarte curioasa, de la distanta. Am amenajat pentru purcei, un spatiu, inconjurat de un gardulet, unde ii putem lasa in voie sa alerge cat vor ei, cu iarba la discretie. Asa am reusit sa ii prelungim miraculos viata lui Golan, pe care, anul trecut, din cauza caldurilor din Bucuresti, era sa il pierdem….dar care, dupa …”o cura, in natura”, de 2 saptamani, in care a stat la aer curat, racoare, iarba si chiar mere verzi, a prins noi puteri, si-a refacut blanita si este vesel si zglobiu pana in ziua de astazi.

Deci, cum spuneam, soarele si seninul din Bucuresti de luni si marti m-a facut sa imi doresc sa ajungem mai repede, la Breaza sa ne odihnim. Nu stiu de ce, dar simt nevoia de o pauza, de o perioada de relaxare, fara calculator, fara emotii, fara sedinte si materiale foarte urgente…si mai presimt ca e pauza de dinaintea furtunii.

Vor veni vremuri nu grele, dar tumultoase ca activitati. Unii, grabiti, incearca sa castige la puncte, pe termen lung. Cum ar fi asa zisul pact pentru educatie. Asa, la sfarsit de mandat, brusc si rapid, “hai la Milcov cu grabire, sa-l sorbim dintr-o sorbire“…Nu cred in astfel de “cadouri” gen calul troian, dar, in sfarsit, timpul le va rezolva pe toate.

Cum nu cred in disidente inventate peste noapte, cu …cetateni care au beneficiat de functii si pozitii si care, brusc incep sa “muste” mana care i-a “hranit” si i-a facut mari, doar pentru ca au simtit in aer, vantul schimbarii.

Cum nu cred in transformari peste noapte, din alb in rosu si din rosu in roz aprins, din socialist in capitalist si invers. Dar interesul personal, instinctul de conservare poate lucra  atat de pervers, incat ei insisi, cameleonii, sunt convinsi ca au dreptate in ceea ce fac si ca e si moral si etic si logic si mai ales util pentru tara si nu e asa, bobor…

Ma uit in jurul meu si ma mir in continuu ce transformari, ce mutatii pot suferi anumiti indivizi atunci cand se gasesc in apropierea “puterii” sau a unui nou pol de putere emergent…. ca sa folosesc termeni militaro-strategici. Ce polarizari surprinzatoare, ce schimbari de ton in adresare, ce rafinamente si glumite, cu persoane pe care, pana atunci, le ocoleau, sau in cel mai bun caz, le ignorau, cu superioritatea omului “ajuns”, “implinit”, ‘aranjat”.

La Breaza vom fi numai noi, animalutele din curte, un gratar, aer curat, liniste.

Pentru o perioada scurta, pentru ca, la fel ca un drog, nu pot sta departe de aceasta lume. Chiar asa, perfida, cinica si murdara, dar avand, prin noroaie, sclipiri de geniu, formatoare de schelete strambe, cocosate, fiind totodata si hrana unor arbori drepti si vigurosi.

Cam rara padurea, cam gros noroiul.

Sa nu ne pierdem speranta. Asa cum spune un alt geniu “traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”.

Avem o viata inainte!

Comentariile sunt inchise.