Instantanee

Pustiul se pisa pe zidul scolii. Probabil ca l-a apucat nevoia tocmai acolo. Adultul se pisa pe zidul casei de langa scoala. Probabil ca isi marca teritoriul. Pustii joaca barbut pe bani, bineinteles, in curtea scolii. Adultii joaca barbut, si pe bani, langa scoala. Un pusti canta manele in curtea scolii. In jurul lui este un cerc compus din masculi imberbi, care spun: „Sa vezi ce versuri baga acum!” si adolescente hiper-dezvoltate care stau cu capul una pe umarul alteia si care isi povestesc aventurile amoroase mai mult sau mai putin implinite.

La TV ni se spune ca romanii vor sa le arate italienilor ca nu suntem atat de rai. Bagam un concert cu Sistem si ceva muzica de camera, dar tot romanii sunt nemultumiti. Pentru ca nu au fost manele. Al Jazeera face un reportaj despre noi, romanii, si se spune ca apelam foarte des la „vrajitoare”. Unul cu un BMW negru si cu numar de Bulgaria claxoneaza lung si striga: „Hai sa mergem la o cafea, don’soara!” Un altul isi arunca ostentativ hartia de la kebap la doi pasi de cosul de gunoi si apoi urla in gura mare ca este o mizerie de nedescris in orasul asta. Multi romani cocosati. De griji, sau de prea multe temenele? Se maresc salariile, foarte bine! Dar de unde? Daca altii au intrat in criza financiara, atunci noi trebuie sa facem la fel.

Este toamna. S-au schimbat culorile din jurul nostru. Frunzele miros a toamna, miros asa cum miroseau atunci cand eram mici si cand le simteam mirosul in drumul spre scoala. S-au facut castanele, alea cu care ne jucam, chiar daca eram obligati sau nu sa le adunam. Si ghindele. Si a inflorit liliacul pentru a doua oara. Si inca mai exista muzica adevarata. Si inca mai exista un pic de bun simt. Si a mai ramas un pic de cultura. Si un pic de poezie, cel putin in natura.

Comentariile sunt inchise.