Egoismul ca psihologie inversa

Nu sunt egosit/a, dar prin tot ceea ce fac reusesc sa evidentiez, subtil, desigur, pentru cine e suficient de destept/desteapta sa se prinda, o personalitate bolnava de egoism. Sunt cel mai fericit/a cand ceilalti sunt fericiti. Si asta doar daca mi se datoreaza MIE. Fericirea lor. Imi fac griji pentru orice misca in jurul meu, pentru ca s-ar putea sa nu fiu la momentul oportun cand “se ofera” si eu sa iau si asta m-ar supara tare!
Fac “colectie” de suflete. Le pastrez langa mine, pentru mine, le incatusez aici. Cum? Pai, e simplu! Prin psihologie aplicata in functie de felul de om. Ma joc cu mintile lor pana ii aduc in punctul in care vreau eu. Punctul acela in care pot sa iau ce vreau, cat vreau, FARA SA DAU CEVA INAPOI. Aici deja ne intindem spre LACOMIE. Ca nu-i asa? Lacomia este incarnarea egoismului.
Atat de bine stiu sa ma joc cu mintile lor, incat nimeni nu are curaj sa comenteze. Doar se conformeaza! Situatiei. La inceput imi pregatesc terenul, ma joc, ma joc cand murdar, cand pozez in omul pur si curat, iar apoi dau mult asteptata lovitura de gratie. (Aici desigur, am adus in discutie IPOCRIZIA) Si gata! Psihicul e “asigurat”, deci ne putem infrupta din fizic.!
Siii…O, daaa…Cand vine vorba de fizic, pot spune ca ma pricep! Sunt un fel de guru al sexului. In cazul in care nu ti-ai dat seama inca sau pur si simplu nu te-ai prins, asta e un fel de deliciu al egosimului : sa mimezi pe dedicatul/ dedicata in sex, unde placerea celuilalt e, cica, prioritatea ta. Si cand colo, aduci in discutie anumite preferinte, dintr-acelea cele mai “deep” ale tale, tot subtil, desigur, si cea mai mare desfatare este atunci cand le si vezi puse in aplicare. Puse in aplicare intr-un timp cat mai scurt – asta daca esti egoist/a destept/desteapta! Bine. Nu se pune problema asta in cazul meu. Sunt inzestrat/a si cu RABRDARE! Si daca nu dai dovada de rabdare, asa, mascata, s-ar putea sa te dai de gol.Asadar, multa atentie!
ATENTIA…mult indragita atentie! O unealta de lux in “creatiile” mele antiplictiseala cotidiene! Sa stii arta asta de a crea impresia de atentie acordata cuiva, si sa joci atat de bine, iar apoi sa vezi efectul : suflete “ametite” cu care deja poti jongla! Ca nu-i asa? Nu e fun sa ai doar un “suflet”, fiindca te plictisesti repede. Asa ca, dupa cum spuneam mai sus, “colectioneaza” cat mai multe posibil! Oferta e mare, e vasta, e splendida!
Si cea mai frumoasa parte din a fi egoist/a e ca nimeni nu te considera astfel! De ce? Pentru ca daca esti acuzat cu asta, n-ai decat sa o recunosti! Sa o spui in fata, dar indirect! Sau chiar si direct! Si atunci “sufletele” vor spune : “Dar vaaai, ce greseala, de fapt e sincer/a! Ii pasa!” Si toti si toate vor spune despre tine : Vaaai, ce suflet bun! Uite, se imparte tuturor!” (Exact ca si atunci cand esti acuzat/a ca te-ai dus la alta/altul cand tu de fapt n-ai fost, dar n-ai mai rezistat cicalirilor si FUCK te-ai dus! Asta pentru ca stii ca data viitoare cand esti acuzat/a ai sa o spui verde in fata si vei avea parte de un raspuns de genul : “Daaa…Nu te cred! Ce simpatic/a ai fost spunand asta. Stiu ca nu m-ai insela vreodata!” Si normal ca nu esti prost/proasta sa dai detalii sa convingi…Mda, se intampla pe bune si era doar o paranteza, un fel de exemplu…)
Imi place sa fiu egoist/a! Egoismul e ca o dependenta. Iar eu, egoistul/a provoc dependenta! Psihica si fizica. Egoismul se impaca foarte bine si cu sora sa, NESIMTIREA. Fiindca egoistii sunt oamenii care nu simt nimic altceva, decat placerea de a avea tot ce e mai bun, mai dorit, totul si totul DOAR pentru ei! Fara sa “intoarca” ceva concret cuiva.
Un nenea filozofu` zicea ca lumea se imparte in doua categorii : STAPANI si SCLAVI! – Se pare ca egoistii destepti sunt cei mai veritabili stapani…Asadar, fii mai destept/desteapta pe viitor, daca tot esti egoist/a…

Comentariile sunt inchise.