De ce nu-mi place Romania

Sunt un roman cu nostalgii milenare. Mi-e dor de tara mea de altadata, de traditiile, de lumea de poveste, de Romania basmelor, a marilor infaptuiri istorice si a personalitatilor care ne-au facut un renume in Europa si nu numai.

Bull shit. Fiecare epoca isi are nostalgicii si scepticii ei. Eu nu fac parte din prima categorie. Sunt un sceptic incurabil si un cinic cand vine vorba de viitorul tarii si de mintile noroioase care o conduc. Sunt un razvratit cu acte in regula cand vorbesc despre guverne, europarlamentare si alegeri de doi bani, in care se cheltuiesc milioane de euro si in care cel care e platit sa ia banul gros primeste si bonusuri.

Guvernul schiop pe care, se pare, majoritatea romanilor inconstienti s-au grabit sa si-l aleaga, bazandu-se pe eterna motivatie “haideti sa incercam si altceva” (un FSN reloaded) si condus de mioriticul spirit de turma de care nu ne mai putem lepada, a ajuns, in sfarsit, sa ia masuri pentru trecerea cu cat mai putine pierderi a crizei care ne bantuie. Si una dintre inteleptele idei cu care parlamentarii nostri si-au inzestrat spiritul de lideri esuati a fost aceea de a impune impozit forfetar firmelor mici si mijlocii, ca sa se scoata ceva bani pentru impertinetul buget al tarisoarei.

Se zice ca Boc a luat taurul de coarne. Nu prea cred. Mai degraba l-a luat taurul in cornul stang si i l-a infipt in creier. Cel putin asa cred vreo 80% din romani si vreo 90% din firmele care au dat faliment.

Cam in ce masura afecteaza aceasta decizie pe romanul de rand? Sa vedem. Sa zicem ca Vasile Lucaciu lucra la o firma de termopane in Sibiu. Tipul are 4 rate, ca e baiat destept: de ce sa nu aiba si el ca altii? Ce, e mai prost? Si-a facut omu` cam tot ce trebuie prin casa, are si un WV din Germania, 2004, are microunde, LCD, un calculatrici la baiat, ca e istet si se pricepe etc. Acum firma la care lucra si careia i s-a impus impozit forfetar a dat faliment. Vasile Lucaciu nu mai are, prin urmare, salariu.

Bun. Sau rau. Mai mult rau, adica. Impozitul forfetar a gatuit un mare numar de firme din Romania. Insa guvernul urmareste nu rata somajului care creste considerabil si, implicit, soarta de somer a lui Vasile Lucaciu, ci revenirea bancilor pe piata de credite. Puff. Paradox. Cine sa mai ia credite, daca firmele nu-si permit impozitul forfetar si daca salariatii lor au devenit someri? E o intrebare logica, pe care guvernantii o evita. Cel putin asa pare pana acum.

Vom primi 5 miliarde de euro de la FMI, in prima faza. BNR a fost anuntata insa ca acesti bani nu sunt doriti de bancile straine din Romania, pentru nu stiu ce motiv. Mai ieri, un ministru austriac (de finante, banuiesc) dadea o raita fulger prin Romania, exprimandu-si ingrijorarea ca Romania va falimenta Austria in cazul in care BNR nu va sari cu ceva bani ca sa ajute bancile austriece de pe plaiurile noastre.  Acum cand BNR e atat de generoasa, cica bancile austriece nu mai vor ajutor, domne. Pai sa se injoseasca ele atat de tare?

Am un feeling ciudat ca acesti 5 milioane de euro vor fi folositi pentru campania electorala. Voi ce elucubrati?

Comentariile sunt inchise.