Buchete de timp

Colectionez buchete de timp. Galbene, alb-negre, necajite sau sensibile ca sanul ce surade atins de-o pana. Manunchiuri de figuri rascolite, inmultite, pretuite. Care-mi spun ce nu mai sunt, ce parca ai fost, ce bine ar fi sa fim. Strang smocuri de secvente si le-apuc de tulpina acordului perfect. Intre iluzie si prezent, intre trecut si clisee banalizate. Am adunat planse gravate cu amintiri.

Expresii de neuitat nascute din obscuritati, din intentii sigure si faimoase. Imbratisari nocturne, juraminte sfintite, portrete juvenile, escapade romantice, peisaje decupate paradisului. Colectionez buchete de timp.

Pe care le-am ingrijit cu patima, refuzand imprumutul. Cu care am dormit cand iubirile mi s-au voalat. Cand personajele s-au developat si-au disparut. Cand temele secundei surprinse s-au ratacit in blitzul orb si-atat. Dar le tin cu mine. Cand ele imi tin loc de tine. Buchetele mele sunt bucurii impresionate de lumina. Obsedate de luciul ce convietuieste cu amprentele degetelor nesatule de tatonari.

Buchetele mele sunt un jurnal. Alergic la cuvinte, planuit in nemiscare, continuu ca tacerea unei hartii. Fara ele, mi-am pierdut buletinul spre viitorul care cere fapte, dovezi, amintiri. Colectionez ireversibilul din injumatatirile mele, din sezoanele purpurii, din inocenta sedusa, din cadenta poetica, din ariile armonioase.

Si ma leg de buchete de timp rasfirate in mii de clipe, captusite in sute de ocazii, presate in zeci de albume, oglindite in unitati de dor, menajate intr-un singur suflet. Le divulg doar momentelor triste, ceasurilor aniversare, curiozitatilor defecte. Care ma perpetueaza spre destinatii speciale, rezervate improspatarii. Caci  ma feresc de stricaciunea amarului pelin. Ce rautacios coincide cu dezertarea ta dintr-un real inca nepozat.

Comentariile sunt inchise.